« Amor di Corsica, viaggi di terra, di mare e di memoria »

Stefano Tomassini

 

 

Stefano Tomassini unu di i giurnalisti più apprezzati è più cunnisciuti di a RAI due (u secondu canale di televisione talianu). scupertu a Corsica 25 anni è ci volta assai regularmente a sposa Adriana è i figlioli. A Corsica accumpagna a so vita.

 

Tomassini fattu entre sempre l’isula in u centru di l’Europa mediterrania, trà « mare di Corsica » o mare Mediterraniu è « il Tirreno » o mare Tirreniu. Ma ch’hà pussutu esse, chì puderebbe esse, i nostri vicini, l’iniziazione, o l’invitazione, à a Corsica ? Da a so « terra ferma » (L’Italia era chjamata cusì da i Corsi sin’à u 19u seculu, cum’elli chjamanu dapoi tandu a Francia : « u Cuntinente »), vulsutu sapè chì cità taliana era u più bonu introitu à a nostra isula è, à sente à ellu, ghjè Pisa. Tomassini veramente guardatu l’isulani in fondu di l’ochji, statu à senteli, è in stu modu amparatu à cunnosceli. Cerca in Corsica radiche cumune i Corsi è imagineghja vulinteri ch’ellu ci ferebbe prò di cercanne in Italia, i Taliani. A lingua puderebbe aiutacci assai. Da induve vene u corsu ch’omu avvicinà faciule di qualchì dialettu parlatu in Italia centrale ? In fatti, cum’ellu dice à modu malignu Vincente di Moro-Giafferi, avucatu famosu è omu puliticu : « U corsu ùn micca una parlata taliana. U talianu una parlata corsa ! Perchè u corsu, più chè u talianu, s’avvicina di u latinu… »

 

Aldilà di a ricerca cuntinua di e radiche cumune, Tomassini capitu subbitu chì u populu corsu - vale à i Corsi di u ceppu senza esclusione - in i so ghjeni u ricusu di a duminazione genuvese è, dunque, u ricusu di a rivindicazione irredentista simbulizata da Crispi in l’ultime decennie di u 19u seculu, è da Mussolini in l’anni 20-30 è à principiu di l’anni 40. Stu fattu ùn impedisce manc’appena à Tomassini di studià à modu lucidu sta rivindicazione cunsiderata cum’è una furzatura di a cuscenza di a maiò parte di l’isulani. Ma, più di cinquanta anni dopu à l’occupazione, l’Italia ùn rivindicheghja più a Corsica. Tandu, si ponu creà leie culturali sode è altre trà l’isula è e pruvince mediterranie taliane, ch’elle sianu isulane o di terra ferma. Ci tocca à amparà à fighjà l’Italia cum’è Stefano feghja a Corsica è : « Parlu di a Corsica ch’o cunnoscu, cum’è a cunnoscu è basta. »

 

Chjamatu durante una bella stonda « mare latinu », u Mediterraniu deve esse torna un mare simule. Cusì, u libru di Tomassini serà statu un giurnale di viaghju chì ghjova.

 

• « Amor di Corsica, viaggi di terra, di mare e di memoria », da Stefano Tomassini (Ed. Feltrinelli Traveller, Milanu, 2000), 145 pagine, 10,33 scudi. Distribuitu da Albiana, Aiacciu. Ritruvate u Nutiziale Culturale « Cervioni in Amor di Corsica » (26/01/03) in l’archivie.