|
USI È CREDENZE
1. Fochi è rituali
Introitu
In Corsica cum'è in altrò, si custatta chì e tradizioni
d'oghje pè Natale sò u risultatu di sfarenti influenze pulitiche
è religiose imposte da a Storia.
Eppuru, a Corsica hà una particularità giugrafica chì
hà parechje cunsequenze nant'à a so evuluzione culturale
: ancu s'ella era assai bramata cum'è territoriu strategicu nant'à
u mare Mediterraniu, ferma un'isula abbastanza scantata chì, ogni
tantu, hà amparatu à cuntà solu nant'à ella
stessa pè campà è s'hè creatu cusì
un caratteru specificu.
Ùn ci hè Natale senza focu. Ch'ella sia in publicu o in
famiglia, ci vole un focu pè prutege ugnunu da a disgrazia è
purtallu serenu serenu sin'à l'annu novu. Tutte l'azzioni fatte
durante a perioda di transizione trà Natale è u 1u di ghjennaghju
si feranu ingiru à un focu.
"A religione cristiana hà tenutu i segni pagani. A fragilità
di u Bambinu natu hà supranatu u trionfu di u Sole, Sol Invictus,
di i Rumani. Da Natale à Candelara, festa di e candele, a simbolica
sulare sottuintende a festa : spampigliuleghjanu i fochi è i lumi."
Strattu da Noëls de Corse, Natali Corsi, Edizioni " Edisud ".
U focu nant'à
a piazza publica
U focu natalescu
Davant'à a chjesa, i fideli assistenu cù tutti i paisani
à u focu natalescu, chì i più giovani anu urganizatu.
In Casamacciuli, i zitelli vanu à racoglie i ceppi ind'è
e famiglie (unu à membru) pè piccià u focu di a sera.
In Penta di Casinca, omu s'assicureghja chì u focu ùn pianterà
di brusgià da a sera di Natale à u 1u di ghjennaghju, perchè
da a sopravvita di u focu dipende quella di e persone simbulizate da ogni
ceppu. Assicureghja u passu versu l'annu novu. Si ritrova st'alleguria
di u lume, sta celebrazione di u sole, trama di a cultura mediterrania.
Quì, u focu di l'allegria di fronte à a chjesa rinforza
a cuesione suciale trà fideli, trà persone di u listessu
paese.
U cunfocu
In Bastia, durante a vigilia di Natale, si festighjava, tempi fà,
u Cunfocu. U guvernadore di a Serenissima Republica (Genuva) rigalava
à u palazzu una cullazione detta " publica ", ma eranu
invitati solu i corpi custituiti è i " principali " di
a cità. Si sentia capunanzu a lettura di l'auguri, dopu ci era
u Cunfocu : u guvernadore picciava un grande focu di legnu è ci
lampava una caraffa di vinu è un piattu di robba candita. Si fece
sta ceremunia sin'à a fine di a prisenza genuvese in Corsica.
U focu in famiglia
E veghje Pè
Natale, tutti i membri di a famiglia sò adduniti, quelli chì
ùn stanu più in paese ci vanu quantunque stu ghjornu. Dunque,
in casa, si face u ritu di u ceppu di Natale. Vale à dì
brusgià in u caminu, truvendusi di regula accant'à u tavulinu
di u ripastu, ceppi quant'ellu ci hè persone vive in a famiglia.
È sì, disgraziosamente, un ceppu hè statu sminticatu,
a sciagura tuccherà sta famiglia l'annu prossimu. Ingiru à
u focu, aspettendu mezanotte, si contanu e fole : storie di fate, o si
ghjoca à predissi l'avvene, lampendu frasche d'alivu o grani di
biade in u zigliare incesu.
Preghere ingiru à u
focu
Quand'omu s'attavuleghja, u babbu face
addinuchjà i figlioli ingiru à u caminu, tenendu, cum'è
ellu, una frasca di legnudoru. U babbu tene in più un bichjeru
di vinu. Quand'ugnunu hè à a so piazza, reciteghja qualchì
preghera. Dopu, invita i figlioli à lampà a so frasca in
u focu, rispettendu l'ordine d'età principiendu da u più
giovanu. A mamma a lampa dinù è, dopu à ella, u babbu
ci lampa dinù a so frasca è u vinu.
In Bunifaziu, a famiglia sana stà davant'à u focu, u babbu
tene in e so mani un piattu induve sò posti dulciumi è un
bichjeru di vinu. Ugnunu, principiendu da u più giovanu, piglia
un dulciume, u lampa à u focu, è, pè compie, u babbu
viota u bichjeru di vinu in u zigliare. St'ufferte si facenu cù
e preghere è l'enumerazione di tutti i membri di a famiglia, i
morti essendu ligati à i vivi.
A famiglia addunita ingiru à u focu, aspettendu l'ora di partenza
pè a messa, dicia a preghera di i morti: "Eiu vi pregu, animi
santi. Eiu vi pregu à tutti quanti. Seti stati com'è noi,
si vinarà com'è voi altri; chì Diu vi dia paci e
riposu in u santu paradisu È cusÌ sia."
2.
Secreti è notte di Natale
I signadori
A notte di Natale, e signadore, (quelle chì signanu, o i signadori,
vale à dì l'esurcisti), trasmettenu à bocca e prigantule,
ste preghere magiche pè caccià u male.
1. I signadori
Esurcistu, guariscidore, induvinu, ci hè omancu un signadoru à
paese, induve hè propiu integratu è rispettatu cum'è
ogni persona. Ma hà u putere di caccià u malochju è
guarì l'altri paisani di tutte e maganze.
Ùn vulendu mai fà u male, ghjova à a a cumunità.
Hà sceltu stu statutu dopu à un'iniziazione vuluntaria è
persunale.
St'iniziazione rispetta ubligazioni rituali antiche : ci vole à
sottumettesi à e listesse esigenze chì l'altri membri di
u chjerchju anu impostu o omancu rispettatu dapoi sempre.
Prima ubligazione : u secretu permettendu d'avè sti puteri pò
esse trasmessu solu a notte di Natale.
Seconda ubligazione : a ceremunia di trasmissione si face solu ingiru
à u fucone, vale à dì u zigliare induve brusgia u
focu, simbulu di purezza. Quì stanu, arrittu, u signadoru, u so
discepulu è i " spettatori " pussibuli.
Ugnunu, omu o donna, pò dumandà sti puteri, basta ch'ellu
accetti st'ubligazioni è ch'ellu sia prufundamente mutivatu da
i so puteri è duveri futuri.
Tempu ch'ellu hè iniziatu, u signadoru ùn deve palisà
e prigantule o rituali. U fattu di ùn rispettà sta regula
face perde i puteri. Si tratta propiu di sedute di memurizazione perchè
ùn si scrive nunda. Ma e persone pronte à riceve st'infurmazioni
sò dapoi una bella stonda in un ambiente culturale chì i
predisponenu à st'iniziazione è ritenenu prestu tutte e
preghere intese parechje volte. U malochju s'affacca in parechji prublemi
di salute di e persone maiò, di i zitelli o ancu di l'animali.
Per indettu, sì qualchissia dice : "Oh ! Cum'ellu hè
bellu stu ciucciu !" Ci vole à risponde " Ùn l'annuchjate
!". Cusì, quandu un zitellu o una persona maiò hà
una pena chì u frastorna assai, vomiti o a frebba, o ancu sì
un animale si more senza ch'ellu si sappia perchè, si dice "hè
statu annuchjatu !". L'influenza maligna vene da un sguardu umanu
perchè l'ochju hè u strumentu di sparghjera. Pè prutegesine,
ci vole à risponde subbitu "chì Diu u benedica".
Si pò fà dinù e corne versu a persona o l'animale
cuncernatu, o sputà in pianu versu ellu.
Purtà un scapulare ghjova à impedì l'influenza maligna
è, sì sti riti di cunghjura preventiva ùn bastanu,
ci vole à chjamà u signadoru o a signadora. Sta persona
recita e prununzia e prigantule adattate à qualchissia avendu u
malochju. Pè u zitellu avendu i vermi, li si piazza un piattu sopr'à
u capu, induve si mette l'acqua, eppo a signadora taglia 9 pezzi di filu
è i lampa in st'acqua dopu avè fattu trè segni di
croce. Sì i pezzi di filu si torcenu, u zitellu " hà
i vermi " è una preghera adattata hè recitata. Pè
d'altre patolugie, a signadora lamperà in l'acqua candelle d'oliu
dopu i segni di croce. Sì e candelle ùn si sparghjenu, ùn
ci hè u male.
2. Particularità régiunali
In e parti suttane di l'isula, in qualchì
rughjone, pensanu chì st'amparera si pò fà durante
i sette ultimi ghjorni di l'annu.
3. Chì ghjeranu sti puteri?
U signadoru, o a signadora, pò influenzà
l'elementi, agì nant'à u clima (piantà una piena,
un tempurale), predì l'avvene, ma soprattuttu, è a pupulazione
u chjama u più spessu per quessa, caccià u malochju o curà
a malatia.
4. Medecina è magia
Diplomatu o nò di a facultà
di Medecina, nimu vole cuntestà e capacità medicali di u
signadoru : cure spirituali è micca chimiche, chì averebbinu
u putere di curà certe malatie gravi. Durante i dodeci ghjorni
trà Natale è Pasqua Pifania, ci hè una perioda d'istabilità
piatta, d'angoscia generale, perchè i morti è i vivi s'intreccianu.
Più chè mai, i vivi ponu esse tocchi da influenze maladette
: u malochju o l'imbuscata di i gattivi spiriti. Dunque, ùn ci
vole micca à alluntanassi da u signadoru.
5. Testimunianza
" I giuvanotti sò avvezzi à
andà da una casa à l'altra pè fà sette veghje
nanz'à a messa di mezanotte. Cusì, bramanu chì certe
vechje i ghjudicheghjanu degni d'amparà unipochi di segni superstitiziosi
permettenduli, s'ellu ci vole, d'annientà e piccature di scherpione
et altri animali nucevuli. Sti segni si ponu cumunicà à
modu efficace solu a notte di Natale è solu à quelli chì
anu fattu e sette veghje. "
Strattu da l'Almanach de la mémoire et des coutumes, Corse.
Autori : Claire Tiévant è Lucie Desideri
Edizioni Albin Michel
6. E sette veghje
In Balagna, in Castagniccia è in Fiumorbu,
sin'à u principiu di u seculu scorsu, s'hè mantenutu l'usu
di e sette veghje : i giuvanotti, soli o in picculi gruppi, si n'andavanu
ind'è sette famiglie, purtavanu un ceppu, firmavanu una stonda
è spartianu i dulciumi tenuti apposta.
>> Tradizione
cucinarie <<
|