6 persone nant'à u situ.

Marcellu ACQUAVIVA : In Mimoria

Fighjate l'Antulugia di i scrittori corsi

In sti primi di lugliu di u 2002 s’ spenta a voce chjara di u pueta lacqualacciu Marcellu Acquaviva.

Sta voce ch’è no intesimu nantu à i prima dui dischi di Canta u populu corsu, Eri, oghje, dumane è Libertà : ci dicia un paghju di puesie chì, ogni volta, iniziavanu u rinovu culturale portu da quelli di Canta

Ricurdemune calchì filare :

a vita d’arrimane

Ùn turnarà mai più

Oghje tante cose vane

tinute da virtù

È di qualità anziane

Bisognu ci n’, dinù

(Sognu è spiranza in Eri, oghje, dumane)

Si purrà chjamà suddesfu

U Corsu firmatu fieru

Quellu chì ùn ne betu

Acqua torba à lu bichjeru

Chì li porghje, à manu in pettu

U barbantone stragneru

(U culunialistu in Libertà)

 

Difindidore di a lingua, scrive in l’anni cinquanta in la rivista Monte Cintu. Publicheghja in lu 1979 Populu è rime, l’acqualogia prupone prima un cuntrastu trà dui finti parsunagi, Pennaforte è Squarciaficu chì, raghjunendusila sopra à u passatu di l’Acquale di Lozzi è quellu di Niolu, bramanu dinò par l’omu corsu  « Ch’ellu avanzi dirittu À mezu à u so lume » ; a sigonda parte vene custituita da una racolta di robba niulinca, puesia tramandata à bocca è messa quì in scrittura, incù stratti di Peppu Flori, Ghjaseppu Giansilj (Pampasgiolu) è parechji altri pueta luzzinchi ch’è vo pudarete turnà à scopre aprendu dinò à Populu è rime.

Oramai l’ultima muntagnera l’ fatta in stu lugliu u ben di Marcellu : à a so famiglia li femu e nostre parte. Incù rispettu accumpagnemu à locu di riposu  st’omu passiunatu da i so lochi è da a so ghjente ; da ultimu licenziu ci ghjuvarà l’ultima strofa di A muntagnera, successu tamantu di i cantarini di A filetta :

 

Avà chì ai riuntu

Di l’istate u rughjone

Di tantu in tantu in paese

Affaccati à l’accasione

Poi ùn mancà a to festa

A mane di Santu Intone