|
In sti primi di lugliu
di u 2002 s’hè spenta a voce chjara di u pueta lacqualacciu Marcellu Acquaviva.
Sta voce ch’è no intesimu nantu à i prima dui dischi di Canta
u populu corsu, Eri, oghje, dumane è Libertà :
ci dicia un paghju
di puesie chì, ogni
volta, iniziavanu u rinovu
culturale portu da quelli
di Canta.
Ricurdemune
calchì filare :
|
|
Sì a vita d’arrimane
Ùn turnarà mai più
Oghje tante cose vane
Sò tinute da virtù
È di qualità anziane
Bisognu ci n’hè, dinù
(Sognu è spiranza in
Eri, oghje,
dumane)
|
|
|
Si purrà chjamà
suddesfu
U Corsu firmatu
fieru
Quellu chì ùn
ne hà betu
Acqua torba à lu bichjeru
Chì li porghje, à manu in pettu
U barbantone stragneru
(U culunialistu in Libertà)
|
|
Difindidore di a lingua, scrive in l’anni cinquanta in la rivista Monte
Cintu. Publicheghja in lu 1979
Populu è rime, l’acqualogia : prupone prima un cuntrastu trà dui finti
parsunagi, Pennaforte
è Squarciaficu chì, raghjunendusila sopra à u passatu di l’Acquale di Lozzi è quellu di Niolu, bramanu dinò par l’omu corsu « Ch’ellu avanzi dirittu À mezu à u so lume » ; a sigonda parte vene custituita da una racolta di robba niulinca, puesia tramandata à bocca è messa quì in scrittura,
incù stratti di Peppu Flori, Ghjaseppu
Giansilj (Pampasgiolu)
è parechji altri pueta luzzinchi ch’è vo pudarete
turnà à scopre aprendu dinò à Populu è rime.
Oramai l’ultima muntagnera l’hà fatta in stu lugliu
u ben di Marcellu : à a so
famiglia li femu e
nostre parte. Incù rispettu accumpagnemu à locu di riposu st’omu passiunatu da i so lochi è da a so ghjente ; da ultimu licenziu ci ghjuvarà l’ultima strofa di A muntagnera, successu tamantu di i cantarini di A filetta :
|