Un omu di core è di passione.


Natale Luciani, autore, cumpunitore è membru fundatore di u gruppu Canta u Populu Corsu si n'hè andatu. Militante culturale è puliticu, umanu, sinceru, discretu, francu. Ghjera un babbu di famiglia chì travagliava à a D.R.A.C. . Hè statu l'autore di « Compagnero », « Allegria »... è pocu fà di « Rinvivì »; canzone fendu parte di u nostru patrimoniu culturale. Quand'ellu hè vultatu in Corsica, à principiu di l'anni 90, dopu i so studii in u cuntinente, crea a « Scola di cantu » per furmà giovani canterini, musicanti è animà attelli di musica è di cantu. Oghje, u mondu di a musica isulanu hè in dolu, hà persu un cantadore è un musicante di prima trinca.

 

Un militante cunvintu.


Natale Luciani hè statu cundannatu in u 1985 in un affare in riguardu cù u F.L.N.C., hè liberatu in u 1989 è volta in Aiacciu. E divisioni è cunfronti trà i sfarenti muvimenti naziunalisti stumacanu stu militante sinceru è idealistu ch'ùn hà mai vulsutu u pudere. Eppuru, fermerà un naziunalistu di core sprimendu a so sulidarità à i prigiuneri durante serate di sustegnu. Oramai, a so passione si ritrova in a trasmissione di a cultura corsa.

 

Ultimu umagiu.


Marti u 9 di dicembre di u 2003, à parte da meziornu è mezu (mentre chì a messa principiava solu duie ore dopu), sottu à un celu foscu, e prime vitture s'affaccavanu in e strette di u paese. Da ogni rughjone di Corsica, ci eranu l'amichi è i vicini. Quelli chì eranu famosi per via di a musica o di a pulitica si mischjavanu à l'anonimi. Tutti vulianu rende un umagiu à l'omu, aldilà di l'artistu è di u militante. A chjesuccia d'Albitreccia era prestu troppu chjuca è, mentre chì a folla aspettava nant'à a piazza, a cascia in legnu cuperta da una bandera Corsa entria in a nave. Durante a messa sana cuncelebrata in lingua corsa da u Patre Desanti, l'abbate Mondoloni, u diacunu Antone Peretti è cantata da Canta u Populu Corsu, omu si sentia cummossu, è st'emuzione insurpava i muri. Mai e voce di Canta ùn sò state cusì cummuventi cum'è sì qualcosa di più forte chè a sola vulintà di i cantadori era riesciutu à animalle, malgradu a tristezza di l'artisti. Ceccè Buteau hà fattu un umagiu à u so cumpagnu di sempre ramentendu in poche parulle a so passione cumuna per a so cultura è a so terra nanzu di cunclude « U populu Canta ! ». Tandu, i membri di u gruppu si sò messi ingiru à a cascia è anu cantatu u Dio vi Salvi Regina vulendu ligà u mortu à u cantu finale chì hà fattu vibrà e volte seculari. Dopu, u populu hè andatu à u campu santu. Facia u fretu per via di l'acquifraghju ma tutti stavanu à sente l'ultimu umagiu di i canterini à u so paru. L'arie di « Companero », cantate senza strumentu musicale, anu ribumbatu in paese nanzu chì a cascia sia dipusitata in core di sta terra chì Natale tenia cusì caru. Infine, a folla hè partuta pianu pianu sott'à un celu nivosu. Riposa in pace o Natà !

 

 
Création [ADECEC] partenaire de Canta u Populu Corsu - Contacts