Natale Rochiccioli si n’hè andatu

Ritrattu strattu da Corse-Matin
Natale Rochiccioli, un persunagiu di u
mondu culturale è artisticu isulanu
s’hè spintu di dicembre di u 2002 in Carghjese à l’età di 91 annu.
Puetu, canzunettistu, umoristu, stù medicu-dentistu
di prufessione istallatu nant’à u corsu Napulione in Aiacciu, era un osservatore di l’umanità. A ghjente appreziava u so talentu, u so
spiritu, sta « cumedia isulana » ch’ellu distillava senza muderazione, da duv’ellu si sgagiava una murale fundita nant’à a visione pessimista di a realità. A carriera di Natale Rochiccioli hè stata ricca. Riprisentava u spiritu burlescu, cusì caru à l’Aiaccini.
In l’annate 1970-1975, crea u « Club des montagesa », seriu malgradu u so nome. Hà scrittu scenette
umoristiche rimachevule, è trè libri intitulati :
« Folli scelti »,
« Cavalleria paesana »,
« Ballades en ris majeur ». Eccelente autore, hà ghjucatu
in l’annate novanta in u filmu
di Pierre Cangioni « Santu
Nicolu », cù Jean Luisi è Robin Renucci. Difensore
di a lingua corsa, avia traduttu cù finezza
in corsu e « Fables d’Esope », un libracciolu
di raconti corti seguitati
da una morale, chì ghjè statu sceltu
per l’insegnamentu di u corsu in l’Educazione naziunale. Oltre e so qualità
prufeziunale è artistiche,
Natale Rochiccioli era un umanistu, un perfezziunistu, un omu di cuntattu, generosu è sempre di bon umore. Riprisentava ciò ch’omu chjamava à u XVIesimu seculu « un omu onestu ». Riposa oghje in
u cimiteriu marinu di Carghjese accantu
à a so moglia, ma a so
opera è u so ricordu ùn sò pronti à spinghjesi.
Eccu una favula, di Natale
Rochicchioli, stratta da u so libru « Favule Scelte », fattu cù a cullaburazione
di Presenza Corsa, in Marseglia.
« Una zucca annant’a una leccia »
Agnulinu, u core sempre in festa,
E divintatu un spezialistu di a
siesta !
Ind’ellu si trova si straqua,
Durmaria ancu inde l’acqua…
Quella matina straquatu sott’à un liccione,
Guardava i nivuli fendu
e so riflessione :
-
A Natura
è strana : In tarra, tamante Zuccone…
Sarianu più a so
piazza, appiccate à st’arburone..
In pianu, sta zucca cusì
matura
Un face cusì bella figura.
Agnulinu si scuzzula
inde l’arbaglia,
Cume a gallina
chì face a so guaglia…
Durmendu face un sunniacciu :
Si sveglia… smossu. Una janba s’era staccata…
Avia un labbru tuttu sbrimbatu.
-
O ‘ngnuli…
s’ell’era stata a Zuccona,
Sta sera ùn paese, sunavanu a ciccona…
Avarianu scrittu à u Campusantu :
« Qui ghiace Agnulinu. Unn’ha campatu tantu…
Mortu d’un zucchinu
Chì l’ha sciacciatu u chiucchinu…
Lasciate dorme stu disgraziatu,
Di u so sonnu… inzucchitatu ».
Muralità
Lasciate e zucche in la
so guaglia,
E in
Francia ci serà menu pagaglia.