Nuvelle infurmazione nant'à i resti

d'un battellu anticu ritrovu in Mariana

 

 

Frédérique Nucci è Stéphane Orsini, dottoranti di l'Università di Corsica, venenu di publicà u dodecesimu vulume di a seria di i "Cahiers Corsica" di a "FAGEC", dedicatu à i "Scavi di Mariana". Stu doppiu numeru (209-210), fruttu d'una stretta cullaburazione trà u "CERPAM di Mariana", u "Labiana" di l'Università di Corsica, l'associu "CURTIS" è a "FAGEC", prisenta un studiu interessante è rinnuvellatu di u battellu anticu ritrovu d'aprile di u 1777 vicinu à a foce di u Golu da l'ingenieri geografichi di u "Pianu Terrier". I dui circadori anu reunitu una documentazione impurtante chì arricchisce a publicazione è chì prisenta parechji travagli venuti à cumplettà u studiu iniziale scrittu à a fine di u XVIIIesimu seculu.

Ben intesu, nanzu di cumincià e so ricerche, l'autori cunniscianu l'esistenza di stu battellu chì ghjera statu menziunatu in diversi documenti di valore inuguale è chì d'altronde anu parlatu à l’accorta di sta scuperta. In u so libru, "Histoire illustrée de la Corse" (1863), l'abbate Galletti, chì ghjera originariu di a cumuna di Lucciana è chì hà fattu una descrizzione minuziosa di u situ anticu di Mariana, ùn cunsacra chè qualchì filaru à a scuperta di stu battellu. Certi piani di u battellu sò stati publicati in u libru esciutu ùn hè tantu, intitulatu "Mesure d'une île" esciutu dopu à l'espusizione cunsacrata à u "Pianu Terrier", prisentata à u Museu di a Corsica in Corti, ma i circadori ùn cunniscianu micca l'esistenza di i manuscritti chì accumpagnavanu sti piani è soprattuttu u cuntenutu assai sapiente per l'epuca.

Ci vole à dì chì à principiu di e so ricerche, ancu dopu a lettura di sti manuscritti di u 1783 è 1784 da i geometri di u "Pianu Terrier", l'autori anu dubbitatu di l'antichità di ste vistiche, è si sò dumandati s'ellu era veradimente un battellu rumanu. In fatti, Frédérique Nucci è Stéphane Orsini sò stati surpresi d'amparà da certi spezialisti chì stu battellu pudia appartene à un'epuca più anziana chè quella di a fundazione di a cità rumana, postu chì i circadori parlanu d'un battellu navighendu versu a fine di l'Antichità arcaica.

I circadori curtinesi sò stati stunati quand'elli si sò avvisti di a scuperta di u battellu di Mariana, a più anziana di stu generu. A Corsica è a cumuna di Lucciana pussedenu cusì un patrimoniu rarissimu è rimarchevule in u duminiu di l'archeolugia navale antica. Un patrimoniu scunnisciutu, poche persone ne anu intesu parlà, pocu cunsideratu dinù da i spezialisti chì ùn l'anu cunsacratu chè qualchì articulu. Duie publicazioni trattanu di u sugettu: un articulu scrittu in u 1892 da u vici amirale Pâris, direttore di u Museu di a Marina, chì hà fattu un riassuntu di i manuscritti di u XVIIIesimu seculu, avendu servutu à tutti i circadori cuntempuranei pè e ricerche, è un articulu scrittu da Lucien Basch in u 1973, ma per via di a mancanza d'elementi, st'ultimu ùn hà pussutu determinà l'origine è a datazione di u battellu. Secondu i circadori corsi, nisunu spezialistu à i ghjorni d'oghje si riferisce direttamente à sti travagli scritti da Pierre Jacotin, l'autore di u manuscrittu di u 1784 chì hè prubabilmente l'autore di u manuscritu di u 1783 cum'ellu hè spiegatu in i "Cahiers Corsica". Un solu articulu recente, quellu di Patrice Pomey (1997), cita, à l’accorta, d'una manera prudente, i resti di u battellu di Mariana, ma senza indicazioni precise in quant'à l'origine è a datazione esatta di u battellu di Mariana.

Hè per quella chì l'autori isulani anu realizatu sta publicazione, in a quale provanu à arregà qualchì elementu di risposta à parechje quistioni poste da a prisenza di sti resti arcaichi, in una di e più anziane foce di u Golu. I circadori anu vulsutu rende omagiu à u travagliu rimarchevule fattu da Pierre Jacotin, travagliu chì avale permette di paragunà l'infurmazioni racolte à a fine di u XVIIIesimu seculu, cù e scuperte più recenti di l'archeolochi.

A prima parte di sti "Cahiers Corsica" hè cunsacrata à a prisentazione è à l'esamine di e differenti versioni chì contanu a scuperta di i resti di u battellu. Ci vulia à ripruduce in un listessu documentu, i trè scritti fatti à parte d'elementi pigliati nant'à u locu di a scuperta, per dimustrà l'erudizione di i creatori di stu battellu, di a quale l'identità ferma scunnisciuta; ma dinù per pudè fà un studiu criticu di st'infurmazioni chì prisentanu piccule differenze.

St'ultime anu permessu à i circadori di l'Università di Corsica d'emette qualchì ipotesi interessante cum'è l'esistenza presunta d'un carnettu di scavi chì averebbi appartenutu à u creatore di u battellu, à parte da u quale sò stati scritti i dui manuscritti publicati in u 1892. L'autori ne anu prufittatu per prisentà a vita è a carriera di Pierre Jacotin, aspessu cunsideratu à tortu cum'è u creatore di u battellu di Mariana, è chì hà eseguitu un'opera cunsiderevule tantu in Corsica chè durante a spedizioni d'Egittu cum'è direttore di l'ingenieri geografichi.

A seconda parte di a paruzione hè più tecnica, è più acrimuniosa pè i lettori, ancu si l'autori anu cercu à dà in note una definizione chjara per ogni elementu di u battellu analizatu è paragunatu.

Stu sviluppu hè indispensevule, permette d'una parte di pruvà l'appartenanza di u battellu di Mariana à a famiglia di i battelli arcaichi è, da l'altra parte, di ripiazzà u battellu isulanu in a cullezzione ristretta: quella di i resti antichi di u mediterraneu avendu cunservatu una parte impurtante di l'elementi custitutivi di u fasciame. À stu ghjornu nisun’altru battellu hè statu ritrovu in bon statu cum'è quellu di Mariana.

L'autori ùn pudianu finì senza esprime tutte e quistioni suscitate da a prisenza di i resti d'un battellu in e vicinanze di Mariana, custruzzione greca di u Vesimu o di u VIesimu seculu nanzu à Cristu. Ci hè un'incertezza di pettu à e cunniscenze attuali, ma e cunclusioni pruvisorie di l'occupazione di u situ nanzu a fundazione rumana di u Iu seculu nanzu à Cristu aprenu d'altre vistiche di ricerche chì i giovani circadori speranu di pudè seguità in l'annate à vene. D'altri temi sò in lea à ste ricerche cum'è u studiu di e sponde antiche è e so mudificazioni à longu andà, a lucalizazione di strutture portuarie antiche è medievale - quelle chì si trovanu forse in a Foce di Tanghiccia, ma dinù quelle chì sò in Casinca, in a Foce di Ciavattone - o dinù a quistione di l'arenamentu di i porti.

L'autori bramanu di pudè fà sti travaglii in bone cundizioni, vale à dì grazia à strutture di ricerche dipendente di l'Università di Corsica è chì seranu installate nant'à u situ attempu à e strutture museografiche, sale sò destinate à e scuperte ch'elli feranu l'archeolochi sottumarini, queste cumpletteranu utilmente tutte e scuperte di i so cullaburadori restati in terraferma.